Cândva un vast ocean preistoric, câmpia Nullarbor din sudul Australiei este un peisaj extraordinar. În prezent, un deșert mărăcinos pe un pat de calcar, este extrem de plat și aproape lipsit de caracteristici, întinzându-se pe o distanță de peste o mie de kilometri.
Dar o nouă descoperire sugerează că această întindere vastă și semi-aridă ar putea să nu fie atât de lipsită de caracteristici pe cât credeam.
Cu ajutorul imaginilor din satelit, o echipă internațională de oameni de știință condusă de geologul Matej Lipar de la Academia Slovenă de Științe și Arte a descoperit o formă de relief străveche care pare să fi fost cândva un recif de corali – sau o parte a unuia.
Deși știm că piatra de calcar se poate forma din carbonat de calciu provenit din cochilii și fosile și chiar dacă calcarul din Nullarbor este bogat în fosile de corali și alge, nu există caracteristici primare asociate cu depunerea de carbonat.
Forma de relief asemănătoare cu un recif constă într-un inel circular înălțat cu o lățime de aproximativ 1.300 de metri, cu un dom în centru, și ar putea fi prima structură primară de depunere descoperită vreodată pe câmpie.
Spre deosebire de multe părți ale lumii, o mare parte din Câmpia Nullarbor a rămas în mare parte neschimbată de procesele de meteorizare și eroziune de-a lungul a milioane de ani, ceea ce o face o pânză geologică unică ce înregistrează istoria antică – și care merită cu siguranță investigată, dacă aveți instrumentele potrivite.
„Prin intermediul imaginilor prin satelit de înaltă rezoluție și al muncii pe teren am identificat rămășița clară a unei structuri originale a fundului mării, păstrată timp de milioane de ani, care este prima formă de relief de acest tip descoperită în Câmpia Nullarbor”, spune geologul Milo Barham de la Universitatea Curtin din Australia.
„’Colina’ în formă de inel nu poate fi explicată prin impact extraterestru sau prin vreun proces de deformare cunoscut, dar păstrează texturi microbiene originale și caracteristici întâlnite de obicei în Marea Barieră de Corali modernă”.
Cea mai mare parte a Australiei este acum aridă și uscată, cu deșerturi interioare vaste. Cu milioane de ani în urmă, însă, în timpul Miocenului, continentul era plin de viață; nu doar ecosisteme forestiere dense și înfloritoare, ci și mări interioare uriașe.
Oceanul care acoperea Nullarbor a început să se usuce în urmă cu aproximativ 14 milioane de ani, lăsând la vedere calcarele de mică adâncime depuse în timpul Cenozoicului mijlociu.
De atunci, foarte puține lucruri s-au întâmplat pe câmpie, din punct de vedere geologic. Nu a existat nici o depunere semnificativă de sedimente și nici un fel de schimbări majore care să ducă la formarea lanțurilor muntoase sau a altor caracteristici.
Acest lucru înseamnă că Nullarbor este, de fapt, o înregistrare curată a proceselor și caracteristicilor geologice care datează din Miocen.
„Dovezile canalelor râurilor dispărute de mult timp, precum și sistemele de dune de nisip imprimate direct în calcar, păstrează o arhivă a peisajelor antice și chiar o înregistrare a vânturilor predominante”, spune Barham.
„Și nu este vorba doar de peisaje. Puțurile izolate ale peșterilor care punctează Câmpia Nullarbor păstrează rămășițe mumificate ale tigrilor tasmanieni și schelete complete ale unor minuni dispărute de mult timp, cum ar fi Thylacoleo, leul marsupial.”
Și asta nu e tot. „La suprafață”, adaugă Barham, „datorită condițiilor relativ stabile, Câmpia Nullarbor a păstrat cantități mari de meteoriți, ceea ce ne permite să privim înapoi în timp până la originile sistemului nostru solar.”
Doar prin recentele progrese ale imaginilor satelitare de înaltă rezoluție, oamenii de știință au reușit să descopere unele dintre cele mai subtile caracteristici ale câmpiei – inclusiv structura asemănătoare unui recif.
Analiza unei părți din roca extrasă din calcar dezvăluie foraminifere bentice fosilizate, organisme marine unicelulare. Această descoperire este în concordanță cu calcarul Nullarbor.
Dar una dintre probe a dezvăluit ceva interesant: microbial boundstone, un tip de piatră care a fost legată de corali sau alge atunci când s-a format. Cu alte cuvinte, un tip de piatră rezultat din calcifierea coralilor și algelor în timp.
Nu a fost identificată nicio altă piatră microbiană în calcarul Nullarbor, iar aceste organisme sunt capabile să depună material organic. Prezența sa sugerează că structura asemănătoare unui recif provine din momentul în care calcarul a fost depus.
„Aceste caracteristici”, spune Barham, „împreună cu caracteristica peisagistică veche de milioane de ani pe care am identificat-o acum, fac efectiv din Câmpia Nullarbor un ținut uitat de timp și permit o înțelegere fascinantă și mai profundă a istoriei Pământului”.