Înainte ca pandemia să explodeze și să ocupe prima pagină a ziarelor din întreaga lume, posibilitatea ca steaua gigantică Betelgeuse din apropiere să explodeze la propriu a captat atenția. Betelgeuse a trecut printr-o perioadă istorică bruscă și drastică de întunecare pe parcursul mai multor luni la sfârșitul anului 2019 și începutul anului 2020, ceea ce i-a determinat pe unii să se întrebe dacă steaua gigantică s-ar putea pregăti să devină supernovă. Noile cercetări sugerează că ar fi prematur să se scrie un necrolog pentru supergiganta roșie.
În timpul așa-numitei „Great Dimming of Betelgeuse”, steaua a fost de 10 ori mai întunecată decât de obicei, relatează Miguel Montargès de la Observatoire de Paris, Franța, și colegii săi într-un articol publicat în ultimul număr al revistei Nature.
Studiul include o nouă analiză a imaginilor realizate în 2019 și 2020 ale stelei, care se află la puțin peste 700 de ani-lumină de Pământ, care arată că, în timpul Marii Diminuări, Betelgeuse a fost de fapt întunecată de propriile sale exhalări stelare.
„Am fost martori direcți la formarea așa-numitei pulberi stelare”, a declarat Montargès, care a condus campania de observare cu ajutorul Very Large Telescope al Observatorului European de Sud din Chile, într-un comunicat.
Supergigantele roșii sunt cele mai mari stele din univers, reprezentând o etapă în evoluția stelelor gigantice în care acestea se extind spre exterior, încep să se răcească și pierd masă pe măsură ce progresează spre a se stinge cu o mare explozie la final.
Observațiile lui Betelgeuse par să arate că Marea Diminuare a fost cauzată de fapt de un astfel de incident de pierdere de masă. Steaua a expulzat o aglomerare de gaz în apropierea unei regiuni din partea sudică a suprafeței sale, care a dezvoltat o zonă rece la scurt timp după aceea. Această răcire a gazului ejectat a permis condensarea acestuia în praf de stele.
„Acest proces a generat un nor dens de praf sudic care a blocat temporar o mare parte din lumina lui Betelgeuse, oferindu-ne ceea ce am văzut ca fiind Marea Diminuare”, a explicat astronomul Emily M. Levesque de la Universitatea din Washington, care nu a făcut parte din echipa de cercetare, într-un comentariu însoțitor publicat în Nature.
Pe lângă faptul că explică comportamentul ciudat al lui Betelgeuse, cercetătorii spun că episodul contribuie la înțelegerea noastră mai largă a universului.
„Praful expulzat de stelele reci și evoluate, cum ar fi ejecția la care tocmai am fost martori, ar putea deveni elementele constitutive ale planetelor terestre și ale vieții”, a adăugat Emily Cannon de la universitatea belgiană KU Leuven, care a fost implicată și ea în acest studiu.
Norii de praf ar putea părea un final dezamăgitor al melodramei Betelgeuse, dar există vești bune pentru cei care observă cerul și vor doar să vadă un spectacol epic. Se așteaptă în continuare ca steaua gigantică să devină o supernovă cândva în următorii 100.000 de ani, așa că fiți cu ochii pe constelația vânătorului Orion, unde veți găsi Betelgeuse strălucind puternic (de obicei) ca unul dintre umerii săi.