Stocarea pe computer este atât o binecuvântare, cât și un blestem, câteodată. Putem stoca terabiți de poze, documente, filme, jocuri, muzică și altele, pe pc-ul de acasă. Însă, toată această informație e mult mai vulnerabilă decât am fi crezut, datorită unui fenomen numit bit rot, sau distrugerea biților, degradarea datelor.
HDD-urile și SSD-urile nu sunt nemuritoare
Să luăm un HDD și un SSD împreună cu o carte, și să le îngropăm într-o capsulă undeva. Să le ținem acolo timp de 100 de ani. Punem pariu că din acea carte încă mai putem citi la dezgropare, însă media de stocare? Heh, mult succes!
Nu se datorează doar faptului că mediile de stocare suferă defecțiuni hardware. Fie că vorbim despre SSD-uri sau hard disk-uri mecanice tradiționale, aceste unități au o capacitate limitată de a reține date atunci când nu funcționează. Dar asta nu înseamnă că trebuie să țineți pornit pc-ul pe timp de noapte, de teama de a nu vă pierde pozele, iar faptul de a ține un HDD plin cu filme într-un dulap undeva, timp de decenii, nici atât. Nu este o idee prea bună.
De asemenea, nu putem cizela 1 și 0 cu o piatră ca să nu se piardă. Iar dacă cineva ar vrea să-și printeze toate fișierele pe hârtie, nu ar fi o soluție. Am ajunge să nu avem unde să le înmagazinăm. Plus că s-ar continua tăierea copacilor ca să suplimentăm necesarul de hârtie. Așa că, ce e de făcut cu informația, dacă e limitată viața mediilor noastre de stocare și nu avem nici loc să stocăm pe rafturi? În primul rând, facem în continuare ceea ce facem acum, sau ce ar trebui să facem tot timpul.
Cum stochează date drive-urile și cum se degradează ele în timp?
HDD-urile funcționează pe bază de magnetism ca să stocheze informație sub formă de cluster-e. Acești biți, în timp, se întorc brusc, ceea ce duce la coruperea datelor, dacă acest lucru se întâmplă des. Pentru a contracara acest lucru, hard disk-urile au un cod de corecție a erorilor (ECC) care caută biți greșit. Dacă găsesc vreunul, hard disk-ul le corectează, dacă este posibil.
SSD-urile nu au părți mobile, cum au hard disk-urile. Ele folosesc o metodă diferită pentru a stoca biți. Aceste unități utilizează un strat izolant pentru a prinde electroni încărcați în tranzistoarele microscopice pentru a diferenția între 1 și 0.
Însă, e mult mai mult decât atât, dar aceasta ca să avem o idee de bază despre modul în care cele două tipuri de stocare își păstrează datele. Acum să ne uităm la modul în care putem pierde date prin bit rot. Cu hard disk-urile, așa cum s-a menționat mai sus, biții economisiți își pot întoarce polaritatea magnetică. În cazul în care suficient de multe dintre ele se răstoarnă fără a fi corectate, acest lucru poate duce la bit rot. Între timp, SSD-urile își pierd datele atunci când stratul izolant se degradează și electronii încărcați se scurg.
Cât timp durează pentru a vedea bit rot-ul în practică, depinde de o diversitate de probleme. HDD-urile au potențialul de a rezista cu datele intacte timp de zeci de ani, chiar dacă sunt pornite. Între timp, se spune că SSD-urile își pierd datele în câțiva ani în aceeași stare. De fapt, există rapoarte că, dacă sunt stocate într-o locație neobișnuit de caldă, datele de pe un SSD pot fi șterse și mai repede.
Atunci când sunt în funcțiune, e altă poveste cu aceste unități de stocare. În mod obișnuit, ele funcționează până întâlnesc anumite probleme specifice, cum ar fi defecțiunile hardware, sau când SSD-urile ajung la maximum de cicluri de citire/scriere. De asemenea, pot pierde date din cauza „suspecților de serviciu” precum aplicațiile malware, coruperea firmware-ului, atunci când intră în contact cu apa, sau din cauza oricărui alt tip de probleme care nu au nici o legătură cu bit rot-ul.
Cum să ne protejăm datele de Bit Rot?
Deci, ce ar face un utilizator pc prudent ca să evite posibilul bit rot și alte defecțiuni de stocare? Răspunsul este cam ceea ce fac acum proprietarii de computere responsabili.
Mai intâi, să fim atenți la sănătatea unităților de stocare pe care le folosim acum. Putem face acest lucru verificând statutul din modulul S.M.A.R.T. (Self-Monitoring, Analysis and Reporting Technology – Tehnologie de auto-monitorizare, analiză și raportare).
Putem seta, de asemenea, o limită pentru cât timp vom păstra un hard disk sau un SSD activ. Înainte, SSD-urile nu erau considerate la fel de fiabile ca hard disk-urile atunci când sunt în uz, dar acum nu se mai crede atât de mult despre aceasta. Majoritatea oamenilor se pot aștepta ca un SSD să meargă la fel de mult ca un hard disk obișnuit.
O regulă generală bună este să folosiți o unitate de stocare nu mai mult de circa cinci ani. Aceasta este doar estimativ. Unii își folosesc drive-urile mult mai mult decât atât, ținându-le, practic, până pică. Dacă faceți acest lucru, este foarte important să aveți o strategie de backup fiabilă.
Pentru aceasta, să vorbim mai întâi despre unitățile de arhivare. Dacă vă țineți datele de pe un HDD sau SSD obișnuit undeva într-un dulap, pe o altă unitate, este bine să fie pornită și să o lăsați să funcționeze în mod regulat. Acest lucru le menține în stare bună și reduce șansele de bit rot, sau alte probleme.
În cazul unui hard disk, probabil puteți să nu-l alimentați cel puțin o dată pe an sau o dată la doi ani pentru a-i împiedica părțile mecanice să rămână blocate. De asemenea, ar trebui să „reîmprospătați” datele recopiindu-le sau utilizând un instrument terț precum DiskFresh. SSD-urile sunt puțin mai simple, întrucât trebuie doar să își mențină încărcarea; le puteți alimenta timp de câteva minute cam de două ori pe an.
O altă opțiune este să apelați la mediile de stocare arhivice construite special pentru aceasta, precum discurile Blu-ray M de la Verbatim, care pot păstra datele cam 1000 de ani. (Cel mai probabil n-o să fiți prin preajmă ca să confirmați aceasta.) Ele vin în diferite variante de capacitate, cum ar fi cele de 25 GB, 50 GB și 100 GB stocare pe disc. Viteza de scriere a acestora este lentă, de aceea pregătiți-vă pentru un proces de arhivare lung.
Indiferent de opțiunea de arhivare pe care o alegeți, păstrați mai multe copii ale datelor de arhivare în diferite locații pentru a vă asigura că nu vă pierdeți fișierele.
Faceți back up fișierelor voastre
Copiile de rezervă (backup-urile) sunt un lucru la care mulți nu se gândesc, dar sunt foarte ușor de făcut. În general, cea mai bună strategie de backup este să faceți trei copii de rezervă a datelor dumneavoastră. Prima copie să fie cea pe care o folosiți în fiecare zi pe pc.
A doua copie este una locală pe care o țineți pe un disk de backup, care poate fi un hard extern sau o casetă NAS. Windows 10 are o funcție încorporată denumită Istoric Fișiere (File History) care va face automat o copie de siguranță. Dar mai sunt și alte instrumente terțe pentru backup. Alternativ, puteți copia manual fișierele personale și folderele zilnic sau săptămânal.
Acum aveți două copii ale datelor dvs., iar dacă se pornește un incendiu în casă sau o inundație, sau ambele unități pică în același timp, vă întoarceți la punctul unu. De aceea, o copie de rezervă „în afară” este, de asemenea, o idee bună.
Cea mai ușoară soluție este utilizarea unui serviciu de backup în cloud, cum ar fi Backblaze. Dacă confidențialitatea este o problemă, multe dintre aceste opțiuni vă permit să criptați backup-urile pentru a împiedica furnizorul de servicii să vă poată vizualiza datele. De exemplu, Backblaze vă permite să creați propria parolă de criptare. Dacă pierdeți a doua parolă, pierdeți accesul la copiile de rezervă.
Trei copii ale datelor dvs. în diferite locuri ar trebui să fie suficiente pentru a preveni pierderea de date, indiferent dacă unitățile dvs. ajung să sufere de bit rot sau din cauza altor calamități.